iPhone, mirajul proștilor

Cel mai mare căcat posibil cu care a putut ieși în față Apple a fost minunea de iPhone. O labă tristă în batistă atît teoretic, cît și practic. Probabil că Orange, ocupați să pupe fiecare cur corporat în parte, or să-l scoată pe piață destul de rapid și în România. Eu personal cunosc 123 de motive ca să nu dai o avere pe știftul ăla. Dar o să menționez doar două:

1. Are ecran tactil. Wow! Însă Nokia, Samsung etc folosesc o tehnologie mult mai avansată decît Apple, care îți permite să simți tastele cînd le apeși. Se numește răspuns tactil și îți permite să scrii un număr de telefon sau un mesaj fără să te caști la ecran ca broasca-n țeavă. Stînd și gîndindu-te, fiecare alt telefon făcut vreodată are încorporată această tehnologie, cîteodată numită „butoane”. Pe un iPhone, trebuie să tastezi pe scîrba aia de ecran de 9 ori dacă vrei să adaugi o paranteză în mesaj.

2. Cînd Steve Jobs și-a anunțat creația pe piață, a făcut-o sub numele de „three devices in one: an iPod, a phone, and an Internet communication device”. Cu asta a dat o palmă la căcatul mondial adunat de Apple. Adică dacă folosesc definiția lui Jobs, laptopul meu e de fapt 7 dispozitive într-unul: ceas, calculator, „Internet communication device”, bază de stocare fișiere porno, player video, procesor Word și un iPod. De fapt, iPod-ul e doar un decodor de mp3, așa că nu vă mai tot căcați pe voi de invenția care a revoluționat hăbăucii de la trecerea de pietoni. Și „Internet communication device” e cel mai penibil mod de a spune „are, în pula mea, un browser încorporat”. Extrapolînd, e de fapt un telefon cu decodor audio și o labă de browser (Safari) .

De costat costă o avere, și are spațiu de stocare limitat: vreo 8 gb. Adică cîteva filme porno cel mult. Nu mai bine dai banii pe un dispozitiv care funcționează cu carduri de memorie, astfel încît poți avea spațiu căcălău la dispoziție?

Tot creditul i se acordă lui Maddox.